Sindromul Prader Willi

Sindromul Prader Willi

Sindromul Prader Willi este o tulburare genetica ce apare la una din 15000 de nasteri. PWS afecteaza atat barbati cat si femei si afecteaza toate rasele si etniile. PWS este recunoscut ca fiind cea mai frecventa cauza genetica a obezitatii infantile.

PWS a fost descris pentru prima data de medicii elvetieni Andrea Prader, Alexis Labhart si Heinrich Willi in 1956 pe baza caracteristicilor clinice a noua copii. Carateristiicele comune definite in raportul initial include maini si picioare mici, dezvoltare anormala si structura corporala ciudata (statura mica, masa musculara scazuta , obeszitate timpurie, hiportonie la nastere, foame insatiabila, obezitate extrema, dizabilitate intelectuala.

In ultimii ani sindromul a fost caracterizat geneti, ca fiind o anomalie a cromozomului 15, iar diagnosticul definitiv se bazeaza pe testarea genetica.

Simptome

Simptomele sindromulului  Prader - Willi sunt considerate a fi cauzate de disfunctiai parti a creierului numita hipotalamus . Hipotalamusul este un organ endocrin mic de la baza creierului care joaca un rol crucial in multe functii ale corpului , inclusiv  in starea de foame si satietate , temperatura si durere , echilibru somn-veghe , echilibrul fluidelor , emotii si fertilitate . chiar daca se crede  ca disfunctia hipotalamusului duce la PWS, nu se stie exact cum sunt cauzate disfunctiile hipotalamusului.

Exista doua etape ale simptomelor asociate cu PWS:

Etapa 1:

In prima etapa copiii cu PWS sunt hipotonici, au tonus muscular foarte scazut, planset slab si un reflex de a suge scazut. Bebelusii cu PWS de obicei nu pot fi hraniti prin alaptare si se foloseste un tub de hranire. Acesti copii pot suferii de incapacitatea de a creste daca dificultatie de hranire nu sunt monitorizate si tratate. Odata ce acesti copii cresc, se imbunatatesc fosrta si tonusul muscular. Reperele motorii sunt de obicei intarziate.

Etapa 2:

asociatie umanitaraA doua etapa este caracterizata de apetit neregulat. Aceasta etapa incepe de obicei intre varsta 2 si 8 ani. Persoanele cu PWS au indicii de foame si satietate anormali. Nu sunt capabili sa controeze aportul alimentar si mananca prea mult daca nu sunt monitorizati indeaproape. Astfel copilul cauta mancare. In plus rata de metaboizare este mai mica decat in mod normal. Lasata netratata, aceasta combinatie de probleme duce la obezitate morbida si complicatii.

Fata de obezitate, mai exista o varietate de simptome asociate cu sindromul Prader-Willi. Persoanele prezinta de obicei probleme cognitive, IQ scazut, dizabilitati intelectuale. Ceo cu IQ normal prezinta dificultati de invatare. Alte probleme pot include deficitul hormonului de crestere, membe mici, scolioza, dureri, dificultati de vorbire, infertilitate, simptome obesev-compulsive. Adultii cu PWS au un risc crescut de boli psihice.

Cauze

PWS este cauzat de o lipsa de material genetic activ intr-o anumita regiune a cromozomului 15. In mod normal, persoanele fizice moestenesc o copie a cromozomului 15 de la mama si una de la tata. PWS are loc in zona in care genele sunt active doar pentru cromozomul venit din partea tatalui. Defectul genetic care produce inactivitatea cromozomului 15 se poate produce in urmatoarele moduri:

PWS din nastere:

Cel mai adesea o parte a cromozomului 15 mostenita de la tatal persoanei lipseste, sau sunt sterse in aceasta regiune critica. Aceasta mica stergere apare la aproximativ 70% din cazuri si de obicei nu este detectabila cu analiza genetica de rutina, cum ar fi amniocenteza.

PWS cauzat de disomie uniparentala:

30% din cazuri apar atunci cand o persoana mosteneste doi cromozomi 15 de la mama si niciunul de la tata. Acest fenomen se numeste disomie uniparentala.

PWS cauzat de mutatii imprimate:

Un procent foarte mic de cazuri au o mica mutatie genetica in regiunea Prader-Willi care face ca materialul genetic sa fie inactiv.

Exista diferente de severitate PWS datorate substratului genetic?

Pot exista unele diferente subtie ale caracteristicior PWS bazate pe substratul genetic: cei cu cromozomi stersi sau partial stersi pot fi mai sensibili la convulsii, au parul rar si pielea sensibila, cei cu PWS prin disomii uniparentale au un risc mai mare pentru boli mentale la varste fragede. In generql, insa, exista o suprapunere considerabia intre diferitele subtipuri genetice. Este posibil ca mii de gene din afara regiunii PWS sa actioneze diferentiindu-i pe bolnavi.

Cum este diagnosticat PWS?

PWS este diagnosticat un un test de sange are arata anomalii genetice specifice. Analiza se numeste test FISH  si identifica PWS  cauzat de stergero cromozomiale, dar nu identifica alte forme ale bolii. Testul prin metilare va identifica toate formele bolii si de aceea este si testul care se foloseste pentru diagnostic. Astfel, se face mai intai un test de metilare apoi se fac teste suplimentare pentru a determina daca boala este cauzata de o deletie paterna, a disomie unipartentala sau o mutatie imprimata. Pot fi luate probe de sange de la parinti.

Tratament

In prezent nu exista tratament pentru sindromul Prader-wili, si cele mai multe cercetari facute pana in prezent au fost orientate spre tratarea simptomelor specifice. Pentru multe dintre persoanele afectate de tulburari PWS  eliminarea apetitului excesiv si a obezitatii ar reprezenta o imbunatatire semnificativa a calitatii vietii si capacitatea de a trai independent. Fundatia de cercetare Prader-Wili este interesata de avansarea cercetarilor pentru intelegerea si tratarea aspectelor specifice sindromului, cu scopul unei eventuale remedieri pentru PWS.

Sindromul Prader-Wili este ereditar?

Deletiile si disomiile uniparentale sunt aleatorii si, in general, nu sunt asociate cu un risc crescut de aparitie la sarcini viitoare. In cazul unei mutatii imprimate sindromul  poate aparea in cadrul unei familii. Famillie preocupate de riscul pentru PWS trebuie sa dicute cu un consilier genetic.